Ana Popenco: Când n-am dispoziţie , caut virgule în texte străine

În viața trecută a fost o suedeză tipică. În această viață este jurnalistă, soție, scriitoare, mamă. O mamă foarte frumoasă, cu gânduri ravisante pe care ni le-a împărtășit și nouă. Are ochi verzi care magnetizează, este carismatică, dependentă de... cărți și nu poate trăi fără Moldova. Ea este Ana Popenco.

Eu sunt la picioarele unei lumi din care am revenit câteva luni în urmă. Un dor galben cosit de returul din noiembrie. Vreau înapoi încercările de acolo.

Vreau să învăt să scriu cu dreapta, a rămas doar să găsesc hârtii neconsumate de stânga.

Ce schimbări ai face în viaţa ta de acum? Aş prefera să găsesc prin casă mai multe replici suedeze. fiind în Stockholm credeam că vorba lor e inactuală. Azi, aş vorbi cu mult drag. Ursakta Sverige!

Eşecurile sunt frumoase atunci când îţi aparţin cap- coadă.

Ce experienţă crezi că te-a făcut mai înţeleaptă? Retina ochilor mei a văzut foarte clar mai mulţi stâlpi de încercări. Marginea rochiei mele gri nu s-a uscat încă. Ultima data am purtat-o plângând. Am trăit un cutremur pe întuneric.

În ce loc de pe planetă ai vrea să a­jungi cel mai mult şi de ce? Un loc în care durerea nu doare, iar îngheţată e caldă. Unde zăpăceala are părul frumos ondulat ...

Fericirea este prânzul şi valiza făcută la repezeală.

Care este lucrul cel mai necesar în viaţă?Atitudinea...trebuie să fie prezentă în tot ce facem. E necesar să ai atitudine! Mai sunt deschise câteva necesităţi, dar astea le stabileşte fiecare dintre noi.

Nu vreau să mă trezesc într-o dimineaţă şi să realizez că nu există străzi în Chişinău. Doar apă, cu sutede bărci în parcare cu 10 locuri în ea, în care nu mai poţi lua oameni în picioare. Sărmanii şoferi de maxi taxi. S-ar fi înecat în prima seară. Le vor fi blocate două căi: cea cu luatul oamenilor în picioare şi cea cu opritul oriunde. Doar suntem pe apă.

Când este cel mai greu să spui adevărul? Când nu vreai...

Defect de care aş vrea să mă debarasez sunt liinile care merg întotdeauna împreună. Deciziile mele merg... ţinându- se de mână. Nu mă pot apropia doar de o singură variantă. Gânduri, care nu lasă în urmă nici o posibilitate. E greu să alegi două variante din două posibilităţi.

Cel mai mult mă mândresc cu ceea ce se mâdreşte fiecare. Am neliniştit viaţa cu câteva decizii importante. Credea că prea devreme mi le asum. Iar eu am asigurat-o că nu voi luneca. Nu am lunecat, chiar şi atunci când credeam...

Îmi este frică de indiferenţă.

Care este cea mai frumoasă zi? E ziua în care s-a născut Matei. Binecuvântat a fost octombrie cu o dimineaţă aşteptată inconştient. Un nod, lacrimi, şi doi ochi care se uitau la mine. L-am cuprins în cămaşa lui Mihai şi am început să-i visez viitorul.

Care este cel mai uşor lucru de făcut? Să provoci sufletul cu fantezii şi cu alte destine. Să-ţi mângâi umerii, atunci când dai din umeri.

În opinia ta, pentru ce te apreciază oamenii din jurul tău? Fiecare este apreciat pentru acţiunile sale. De aici şi pornesc aprecierile. Felul în care te descurci atrage aprecieri, felul în care doreşti să suferi, felul în care doreşti să te îmbraci, felul în care doreşti să ţopăi prin viaţă. Toate adună impresii, păreri şi aprecieri.

În ce constă puterea unui om? În dorinţa de a merge la biserică, dacă nu a mers niciodată.

Când n-am dispoziţie, caut virgule în texte străine.

Ce deteşti şi ce apreciezi la oameni? Nu am chef să pretind la statutul de expertă. Să fie anume aşa cum vrea fiecare. Fără like-uri.

Cel mai important într-o relaţie este relaţia.O relaţie capabilă să le înţeleagă pe toate. Cu puţin zahăr în ceai şi puţină gheaţă în cola. Admir astfel de relaţii.

În viitor aş vrea să fiu anumeaşa cum intenţionează viitorul. Interesant, cine îşi poate prognoza trăirile. Anume elete schimbă, încât crezi că nu mai vreai nimic. În viitor aş vrea să existe viitor frumos în Moldova.

Cu ce unic cuvânt te-ai descrie? Nu pot identifica unul singur. Aş prefera să cred că e un cuvânt bun şi sonor.

Sunt dependentă de cărţi cu multe pagini bune în ele.

Slăbiciune prin virgulă , există femei care nu pot fără Gucci sau fără Prada. Eu nu pot fară perechile mele de blugi care trec indiferent peste branduri. Sunt fenomenali de comfortable.

Cartea, care e acum pe masă la mine, am împrumutat-o de la cineva tare drăguţ. Da, am împrumutat-o foarte draguţ. La asta mă refeream...E Călinescu şi Umberto Eco pe masă acum.

Citate parfumate de alte trăiri ? Nu, nu doresc să citez pe nimeni.

În viaţa trecută am fost o suedeză tipică.

Ce muzică te energizează? Trebuie să o întreb pe Tania Cerga. E foarte frumoasă muzica ei...

Nu pot trăi fără Moldova. Adevăr curat, prea multă lume bună e aici.

Ce poate să te facă să plângi? Zilele impare! Glumesc. Nu separ stările după prioritatea lor. Dacă vreau să plâng, atunci plâng. Îmi place să adun lacrimile în pumni, ca să nu le pierd. Doar din cauza lor a tresărit şi inima.

Prietenii sunt, şi asta contează.

Mă simt atrăgătoare în vorbele care vreau să le aud.

Hobby, nu înţeleg care ar fi acum, revenită înapoi.

Pe ce n-ai da bani niciodată? Pe viitorul din palmă, vreau să cred că nu aş da bani pe astfel de curiozităţi vinovate.

Care este cea mai mare satisfacţie pentru tine? Am încercat să smulg din pământ florile care-mi plăceau foarte mult. Am greşit enorm, atunci încă nu realizam că voi avea nevoie de ele înflorite de mai multe ori în viaţă. Am reaşezat în pământ acele flori, dar ele nu au mai dorit să înflorească. La fel şi satisfacţia cea mare, trebuie să ai grijă de ea, fiindcă o vei solicita repetat.

Corina Sîrbu

Foto: Roman Canţîr, fotoroom.md, Florin Tăbirtă

allfun