Suflet de femeie

"Sufletul femeilor se îmbogăţeşte din tot ce dăruiesc." Marcel Achard

Acest titlu a stat la baza multor articole, însă totuşi aţi putea să-mi spuneţi ce se află în â sufletul unei femei? Ce formă, ce culoare sau ce parfum are sufletul ei? Sună egoist, însă, dacă aş fi întrebată ce mi-aş dori să fiu, aş răspunde că nu  mi-aş dori să fiu decât ceea ce sunt, adică femeie. Dacă v-aţi întreba de ce, e simplu... Fiindcă toate comorile şi tainele nevăzute  ale universului se ascund anume în sufletul de femeie. Lacrimile sufletului ei sunt doar nişte picături ce se evaporă din oceanul iubirii, în care se scaldă doar cei ce au înţeles că drumul spre desăvârşirea supremă se află în femeia de alături: mamă, fiică, soţie. Iar toate la un loc alcătuiesc apogeul fericirii.

Să priveşti în sufletul unei femei este precum ai privi în zare – tot atât de nesfârşit, tainic şi misterios. Sufletul ei este plin de visuri, căldură, lumină, speranţă... În ochii ei se reflectă sufletul, care te hipnotizează cu profunzimea sa. Las-o să fie briza ta de linişte şi ia-o cu tine oriunde ai pleca, fiindcă acasă pentru ea este acolo unde eşti tu.

Toţi caută sunetul care să ne aducă în armonie cu universul, însă degeaba încearcă, dacă nu pot fi în armonie cu propriul suflet. Ascultă, îl auzi? Unde-i? L-ai pierdut?  Ba nu, e aici, însă îţi vorbeşte neîncrezător, în şoaptă, fiindcă încă nu aţi construit puntea spre a vă contopi.

Sufletul tău tinde spre linişte şi pace, dar totuşi senzaţia de întregime şi desăvârşire îţi lipseşte. Mergând pe stradă, faci abstracţie de sunete, nu asculţi zgomotele absurde, ci melodia sufletelor femeilor ce trec nepăsătoare pe lângă tine. Rămâi surprins de ceea ce auzi. Atâta tristeţe... Cum poate ea să acapareze un chip atât de gingaş şi senin? Priveşti în sufletul tău, iar apoi în al ei şi simţi cum vă contopiţi într-o melodie perfectă, ce poate face faţă oricărei melodii a universului. Ochii tăi sunt precum ai unui copil, tot atât de fericiţi şi poznaşi, fiindcă se oglindesc în sufletul ei, în sufletul universului… Simţi intens necesitatea de a poseda, însă sufletul ei sună altfel, e vast, amplu, sensibil, tulburător, un suflet ce cântă o melodie de sacrificiu, căci, în iubirea ei, şi-a permis sacrificiul propriei persoane. Pentru a vă contopi, va trebui să lupţi, să simţi chin, durere, chemare şi negăsire şi ai face totul pentru ea, ai mişca munţii din loc. Însă priveşti cât de fericită se simte dincolo de toate, atât de mică, pură şi inocentă, se dizolvă în miracolul universului şi nu înţelegi de ce. Simplu – e femeie, îngerii se pleacă în faţa celei ce dăruieşte suflet din sufletul său. Ea te-a învăţat să te împaci cu sufletul tău şi totuşi o laşi să plece, să zboare, să înflorească, cu frica să nu poţi învinge dorinţa de a poseda. O laşi să plece, fiindcă o iubeşti prea mult, dar ştii că îi vei tulbura liniştea şi o vei face să sufere. Ai stins focul iubirii înainte de a-l lăsa să ardă puritatea ei. În urma ei, a lăsat un suflet zâmbitor, însă confuz, fiindcă, privind în jur, nu mai recunoşti nimic, iarăşi vezi doar suflete străine şi rătăcitoare.

Sufletul de femeie este un univers de taine şi secrete, în mijlocul căruia se află, protejată, inima ei, care este mult prea fragilă şi iertătoare pentru a se proteja singură. Pentru a ajunge la ea, trebuie să lupţi cu furtuna trecutului, să continui drumul în zona visurilor, fără a încerca să schimbi ceva, ci pur şi simplu să înveţi să visezi şi tu. Când va ploua pe acest teritoriu, să înveţi să te bucuri de ploaie, nu să încerci să te adăposteşti. Atunci, ud, flămând, obosit, vei ajunge la inima ei, iar apoi îi vei lua inima în palme şi te vei simţi fericit şi împlinit. O vei urma oriunde, fiindcă vei şti că nu ai unde să te întorci… Că ai ajuns acasă.

I-aş dori fiecărei femei să facă lucruri ce îi măresc sufletul, fiindcă, într-o zi, vor avea nevoie de un suflet mare, fiindcă fiinţele dragi sunt menite să ne părăsească – părinţi, prieteni, iubiţi. Nu putem să-i facem să stea aici pentru totdeauna. Cel mai des pleacă fără a fi întrebaţi şi atunci ai nevoie de un suflet mare pentru a-i adăposti pe ei şi toate clipele frumoase. Acolo, în sufleţel, e singurul loc unde vor exista mereu. Iar dacă nu vei avea un suflet suficient de mare, va trebui să renunţi la alte suflete, ce se vor dizolva în trecut şi vor dispărea pentru totdeauna...