Prima și celelalte zile ale primului cuvânt

La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Și acesta era păcatul său originar, pe care și-l ispășește cel puțin 2013 ani.

(în continuare fi-ți liberi de a înlocui "Cuvântul" cu "Dumnezeu")

Peste câteva secole, Cuvântul a căpătat forma pluralului. S-a înmulțit enorm: existau Cuvinte pentru fiecare sentiment, stihie, eveniment și zi a anului. I se aduceau ofrande, se făceau jertfe și mureau oameni pe altarul Cuvântului. Îl elogiau și se temeau de el – a devenit un cult. Dar Cuvântul, deși încerca să se facă înțeles, nu era pe înțelese, el încă nu făcea parte din câmpul semantic al sufletului acelui timp.

Din această cauză, Cuvântul a fost pus pe cruce. I-au chinuit forma, i-au înjosit literele, i-au torturat sunetul. Din Cuvânt rămase doar un oftat. Cu el au plecat oamenii în căutarea libertății. L-au atârnat pe steaguri, la pus în vârful sulițelor și i-au sărit în apărare cu numele Inchiziției pe buze. Cuvântul a amuțit.

A trecut timp. Multe ploi au curs, multe vânturi au bătut, multe moravuri au apărut. Cuvântul deja nu mai era valoare, el era un semn al valorii. Oamenii s-au împărțit în categorii sociale, după câți bani avea fiecare. Totuși, Cuvântul era mult prea ieftin, așa că doar săracii și-l puteau permite. El trăia în case dărăpănate, cu copii flămânzi, în suflete triste, dar care aveau ferestrele deschise. Acolo, el a găsit lumină, Cuvântul se simțea auzit.

Însă, omenirea a preferat să-l dea uitării. Pe-acolo cu forța, pe-aici – deliberat. El a fost șters din documentele oficiale, pus sub control și scos în afara legii. Făcea parte din patrimoniul unei lumi vechi și nu mai avea loc în sistemul doctrinelor moderne, create după ultimele tendințe ale principiilor morale. Cuvântul stătea în așteptare, el se ascundea în coduri secrete și gânduri revoluționare.

Dar lumea se schimbă repede, au fost deschise închisorile și s-a făcut dreptate tuturor. Acum, Cuvântul era peste tot, setos de aerul proaspăt al vremurilor noi, ce au întotdeauna gust de speranță. El a căpătat culoare, regiune geografică, naționalitate și statut special în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Importanța libertății Cuvântului era consfințită la cele mai înalte niveluri. La ce ar mai fi visat un Cuvânt?

Astăzi, Cuvântul este popular. E produs în cantități industriale și plătim pe Cuvânt impozite. Se vinde în fiecare supermarket, la cele mai accesibile prețuri, cu promoții speciale pentru clienții fideli. Ne mândrim că i-am găsit definiția și îi apărăm onoarea în dezbateri, la câte o halbă de bere. Însă acum, nimeni nu mai știe ce face Cuvântul.