Люди

Andrei Bolocan: Am înțeles că poți să iubești, și după asta să te trezești și să nu mai iubești. What a twist!

Andrei Bolocan: Am înțeles că poți să iubești, și după asta să te trezești și să nu mai iubești. What a twist!

Eu sunt un cumul

al experientelor adunate de la mai mulţi oameni. Oameni puternici si buni care au rămas, si oameni slabi si răi care au plecat.

Când sunt singur cu mine, am un acut sentiment al penibilului, pentru că tot ce fac eu se vede, mai mult sau mai putin. Mii de oameni, adunaţi în faţa TV-ului, îmi văd greselile, succesele sau insuccesele.

Vreau să învăt să pretuiesc timpul altora, să-i înteleg pe cei din jurul meu, să le fiu recunoscător, să fiu mai responsabil...

Zilele astea am realizat că eu deja am ceea ce vreau. Acum 2-3 ani îmi doream foarte mult să găsesc un loc în care să muncesc, să creez, să fiu eu însumi. Am găsit Tv-ul, sau... Tv-ul m-a găsit pe mine. Albert Camus zicea: "A vrea înseamnă a isca paradoxuri ", deoarece vrând ceva, vrei ceva ce n-ai. În cazul meu e paradoxul paradoxurilor - ceea ce am eu, e ceea ce vreau eu!

Muzica este foarte importantă pentru mine, trebuie să ai mereu o muzică în cap. Eu am 2 chitări, una la lucru si alta acasă - fapt ce mă bucură. Însă sunt câte 2-3 zile în care nu am timp, si când revin la chitară, am un sentiment de parcă m-as apropia de cineva drag pe care l-am tot nesocotit câteva zile la rând, şi-i şoptesc: "Te rog iartă-mă şi lasă-mă să vin lângă tine...".

Mai demult aveam o reticentă fată de femeile care cântă, credeam că nu e treaba lor ("You know, chicks songs, it's no good to listen to chicks’ songs, you`re a man!"). Mai târziu însă am remarcat că fetele si femeile adesea ascultă alte fete si femei care cântă, si m-am gândit - poate ascultându-le, o sa le înteleg mai bine? (Aveam pe atunci un scop foarte meschin – de a le cuceri :D) Dar după, am remarcat că unele cântă chiar destul de bine. Acum o ascult pe Adele, Ingrid Michaelson si pe Lykke Li.

Andrei Bolocan,
24 de ani
Reporter si prezentator Jurnal TV
Emisiunea "Sare si Piper"

Eu cred în prieteni cu care nu te-ai văzut un an jumate si poti să bei o halbă de bere, să te cuprinzi în acelasi fel ca şi acum un an jumate. Nu prea cred în noţiunea de prieteni falsi, mai degrabă cred că există (acolo, undeva) niste personaje episodice de care e nevoie ca să înţelegi că nu întotdeauna poti să te bizui pe cineva sau să ai prea mare încredere.

Toate relatiile sunt diferite pentru că toate femeile sunt diferite. Acest lucru e spectaculos, e interesant. Am înteles că poti să iubesti, si după asta să te trezesti si să nu mai iubesti. Că poti să crezi că iubesti, dar de fapt să nu iubesti. What a twist!

Oamenii interactionează foarte usor, îsi spun unul altuia tot felul de cuvinte uzuale, "te iubesc"-uri la-ntâmplare. Nu ar trebui să fie asa. Eu cred că aceste "te iubesc"-uri si interactiuni merită mai multă atenţie.

Suferinta e ceva ce te înaltă. Suferinta e un pretext de a regândi, de a medita asupra a tot ce este. Suferi atunci când se greseste, atunci când nu functionează un mecanism, atunci când ai apăsat de prea multe ori pe aceeasi pedală. Dacă ai apăsat si te-ai rănit - asta e suferinta, înseamnă că trebuie schimbat ceva. Schimbarea poate fi vizibilă, dar poate fi la nivel butaforic. Poti să zici că e o schimbare, dar de fapt nu e. Poti să zici: "Gata, el m-a părăsit, ea m-a părăsit. Eu sunt altfel acum!" , dar cu toate astea mergi acasă si plângi în pernă. Hmm, înseamnă ca nu e "gata", înseamnă că nu esti sincer/ă cu tine însuti.

Puterea unui om (în faţa altui om) constă în faptul că acesta nici măcar nu-i arata celuilalt cât e de puternic, si celalalt nici măcar nu află despre puterea lui. Puterea e un fel de potential, e ceva lăuntric, pe care nu trebuie s-o demonstrezi în mod obligatoriu.

Steve Jobs este admirabil în tot ceea ce a făcut ca lider, însa citindu-i un pic biografia , afli că a făcut unele lucruri urâte, ca fiecare om de fapt. El a avut o fiică - Lisa, care în primii ani de viaţă a fost crescută doar de mamă, pentru că el nu dorea să recunoască paternitatea. Peste ceva timp însă, a numit în cinstea ei un computer, care a devenit un mare insucces. Aici poate fi remarcată o particularitate specifică bărbatilor, care nu stiu dacă poate fi atribuită si femeilor. Bărbatii gresesc. După, îsi muscă coatele si cred că, dacă fac ceva măret, (cum ar fi un computer Apple Lisa spre exemplu), li se iartă păcatul si devin curati la suflet: "Нифига Steve, nici computerul nu se vinde, şi nici Lisa şi nici mama ei nu te iartă." Ăsta e un insucces, o pierdere, o dovadă că poti gresi în viată. Însă în maniera de a opera cu învătăturile celorlalti si de a le aplica, Steve este de invidiat.

Eu nu cred că metafizica sau spiritualitatea unui om poate fi o chestie comunitară. Eu nu prea cred în biserici de fapt, eu nu cred că 10 sau 100 de oameni adunati la un loc pot fi mult mai uniti spiritualiceste. Eu cred că oamenilor (probabil) le lipseste putin timp pentru a se aseza si a gândi: "De ce facem ceea ce facem? Chiar merită de făcut cutare sau cutare lucru?"

Doi iubiti ajungând la apogeul relatiei se pot bucura foarte mult unul pe altul fiind impreună, dar în acelasi timp se pot răni foarte mult unul pe celălalt. E un dublu tăis.

Fericirea poate fi vârful de munte, poate fi valul de mare, acei prieteni, sau acea echipă cu care isprăvesti un lucru grozav. E amintirea si speranta pe care o ai în tine.

Mie încă nu mi s-a întâmplat să-mi sune în cap sau în inimă ceva de genul: "Omul ăsta a comis ceva urât, sunt într-un conflict cu acest om si nu-l pot ierta". Mi s-a întâmplat să pierd contactul cu anumiti oameni, să interactionez cu acei oameni după, si să înteleg că drum înapoi nicidecum nu-i. Dar asta nu tine de iertare, tine de… muzica sau culorile care joacă în mine acum şi sunt diferite de acea muzică şi culori care au jucat în mine atunci. Iertarea sau neiertarea se referă la o ranchiună pe care o tii şi care te mistuie în interior. Eu nu am asa ceva si nici nu vreau să am.

Corina Sîrbu

Poza realizată de Alina Florea

allfun

Еще Люди